Volumul în câteva cuvinte

În cele ce urmează veți regăsi prezentarea volumului ”Dislexia. Simptome, cauze, intervenție” așa cum a fost realizată chiar de autoare. 

Prin intermediul prezentei lucrări, îmi propun să vă ofer o serie de informaţii menite să explice ce sunt, cum se manifestă, care sunt cauzele şi cum evoluează tulburările specifice de învăţare (TSI), dar şi cum identificăm şi cum abordăm aceste tulburări. Iniţial, lucrarea a fost concepută pentru a se adresa cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, cărora legea 6/2016 le acordă o responsabilitate mare, atât în privinţa identificării cazurilor de risc, dar, mai ales, în privinţa luării unor măsuri educative specifice. Pe măsura elaborării lucrării, au fost introduse informaţii de ordin teoretic, menite să asigure o mai bună înţelegere a modului tipic de achiziţie şi de funcţionare a competenţelor vizate, dar şi a cauzelor şi mecanismelor care stau la baza tulburărilor specifice de învăţare (TSI), ceea ce a contribuit la extinderea categoriilor de cititori incluse la început în publicul ţintă. Prezentul volum descrie în capitolul introductiv, într-o manieră generală tulburările de învăţare, concentrându-se asupra tulburării specifice a citirii. Există, însă, proiectul continuării sale cu prezentarea tulburărilor de scriere şi de calcul. Dat fiind caracterul multidisciplinar al temei abordate, care face apel la o serie de concepte şi teorii aparţinând unor domenii de cercetare diferite (psihologie cognitivă, neuroştiinţe, didactică şi pedagogie, medicină), anumite părţi pot conţine o serie de termeni tehnici, mai puţin accesibili unor nespecialişti. Am încercat ca, prin explicaţiile oferite în casetele laterale, să fac şi părţile cu conţinut tehnic să devină accesibile unui public cititor mai larg: cum ar fi părinţii sau alte persoane interesate de această temă. În interiorul fiecărui capitol, există părţi menite să identifice şi să explice problema tratată, dar şi părţi cu conţinut practic, destinate să orienteze cititorul asupra modalităţilor concrete în care poate fi abordată aceasta. Primele două capitole abordează în manieră generală problema tulburărilor specifice de învăţare. Se porneşte (cap. 1) de la definirea şi clasificarea acestor tulburări. Dat fiind faptul că în legislaţia românească aceste probleme au fost abordate foarte recent, am considerat interesantă o trecere în revistă a modalităţilor în care acestea sunt tratate din punct de vedere legislativ şi instituţional în diferite ţări ale lumii (cap 2). Capitolele 3 şi 4 aprofundează formele principale de manifestare a tulburării specifice a citirii, în timp ce capitolele 5 şi 6 se referă la o serie de aspecte legate de abordarea acestor tulburări în cadrul şcolii, atât din punct de vedere formal (elaborarea PDP pentru copii cu TSI), cât şi din punct de vedere al modalităţilor concrete prin care profesorul poate facilita activitatea de studiu a acestor elevi. În final, capitolul 7 oferă o serie de informaţii utile privind modalităţile concrete de utilizare a metodelor compensative şi dispensative, arătând, în acelaşi timp, care sunt posibilele cauze pentru care acestea nu îşi ating întotdeauna obiectivul final, acela de a facilita activitatea de învăţare. Importanţa temei abordate aici este strâns legată de rolul fundamental al citirii ca modalitate de achiziţie a informaţiilor, atât în cadrul şcolarizării de tip formal, cât şi de-a lungul întregii vieţi. Dificultăţile întâmpinate de copii în decodificarea şi în înţelegerea textului scris au o influenţă crucială asupra duratei şcolarizării şi a rezultatelor obţinute în cadrul acesteia, a carierei profesionale şi a situaţiei sociale a persoanei, în devenirea ei. Frustrarea şi demotivarea asociate dificultăţilor în citire influenţează atât alegerea parcursului şcolar, cât şi durata studiilor. Copilul care suferă de dislexie îşi dă seama repede că efortul lui este mult mai mare decât cel al colegilor, iar rezultatele obţinute sunt departe de a recompensa acest efort. Este dificil de înţeles, pentru el, de ce se găseşte în această situaţie: este oare mai puţin inteligent decât ceilalţi? Este oare mai leneş, cum spun uneori profesorii? De ce nu reuşeşte ceea ce pentru toţi ceilalţi pare atât de simplu? Apariţia în ţara noastră a unei legi care protejează aceşti copii creează premisele unei diminuări semnificative a efectelor secundare asociate acestor tulburări. Există, astfel, posibilitatea sensibilizării opiniei publice faţă de această problematică, având drept consecinţă imediată, identificarea mai uşoară a cazurilor de TSI (tulburări specifice de învăţare) în cadrul şcolii şi speranţa creşterii interesului specialiştilor din ţara noastră în a construi instrumente pentru o diagnoză şi intervenţie timpurie şi eficace.